Udarea corectă a roșiilor influențează dezvoltarea rădăcinilor, formarea fructelor și rezistența plantelor la boli. Roșiile au nevoie de umiditate constantă, însă excesul de apă poate fi la fel de periculos ca seceta. Momentul udării, cantitatea folosită și modul de administrare trebuie adaptate temperaturii, tipului de sol și etapei de creștere.
- Udarea roșiilor în mijlocul zilei
Una dintre cele mai frecvente greșeli este udarea la prânz, când temperaturile sunt ridicate. O mare parte din apă se evaporă înainte să ajungă la rădăcini, iar planta poate suferi un șoc termic.
Cel mai bun moment pentru udarea roșiilor este dimineața devreme. În zilele foarte călduroase, plantele pot fi udate și seara, după ce solul s-a răcorit, însă frunzele trebuie să rămână uscate peste noapte.
- Udarea frecventă cu puțină apă
Cantitățile mici de apă administrate zilnic umezesc doar stratul superficial al solului. Rădăcinile rămân aproape de suprafață și devin mai sensibile la secetă.
Este mai eficient să uzi mai rar, dar în profunzime. Apa trebuie să pătrundă la aproximativ 20-30 de centimetri, unde se dezvoltă cea mai mare parte a sistemului radicular.
- Udarea frunzelor și a tulpinilor
Roșiile trebuie udate direct la bază. Stropirea frunzelor favorizează apariția bolilor fungice, mai ales atunci când umiditatea rămâne ridicată pentru mai multe ore.
Un furtun de picurare sau un sistem de irigare lentă distribuie apa uniform și reduce risipa. Jetul puternic trebuie evitat, deoarece poate împrăștia pământ pe frunzele inferioare.
- Menținerea solului permanent îmbibat
Excesul de apă reduce cantitatea de oxigen din sol și poate duce la putrezirea rădăcinilor. Frunzele se îngălbenesc, creșterea încetinește, iar planta devine vulnerabilă la boli.
Înainte de udare, verifică umiditatea solului la câțiva centimetri adâncime. Dacă pământul este încă umed, udarea poate fi amânată.
- Lăsarea solului să se usuce complet
Alternarea perioadelor de secetă cu udări abundente provoacă stres plantelor și poate favoriza crăparea roșiilor. De asemenea, variațiile bruște de umiditate sunt asociate cu apariția putregaiului apical.
- Folosirea apei foarte reci
Apa extrasă direct dintr-un puț poate fi prea rece pentru plantele încălzite de soare. Diferența mare de temperatură poate afecta rădăcinile.
Este recomandată folosirea apei păstrate într-un rezervor, unde se poate încălzi natural până aproape de temperatura mediului.
- Ignorarea tipului de sol
Solurile nisipoase se usucă repede și necesită udări mai dese. Solurile argiloase rețin apa pentru o perioadă mai lungă și trebuie udate cu atenție, pentru a evita băltirea.
Adăugarea compostului și aplicarea unui strat de mulci ajută la menținerea unei umidități constante.
- Udarea tuturor plantelor după același program
Necesarul de apă diferă în funcție de vreme, dimensiunea plantei și etapa de vegetație. Roșiile aflate în ghivece se usucă mai repede decât cele cultivate în grădină, iar plantele încărcate cu fructe au nevoie de o monitorizare mai atentă.
Verificarea regulată a solului este mai sigură decât respectarea unui program rigid. Astfel, roșiile primesc cantitatea potrivită de apă fără riscul apariției stresului hidric.






