Displazia de sold la caini este una dintre cele mai intalnite afectiuni. Aceasta apare in special la tipurile de rase de dimensiuni mai mari. Toți câinii sunt predispusi unui astfel de risc, dar acest lucru este mai mult sau mai puțin pronunțat, în funcție de rasă. Cele mai frecvent afectate sunt urmatoarele rase: Marele Danez, Saint Bernard-ul, Labradorul, Ciobanescul German sau Cane Corso. Se intampla destul de rar sa apara aceasta afectiune si la rasele de talie mica.
Defectul constă în componenta genetică a malformației, factorul de greutate, jucand, de asemenea, un rol important. Sexul cainelui nu influenteaza aparitia acestei afectiuni.
Aceasta boala este o problema ortopedica, care afecteaza zona soldului, unde femurul(osul soldului) nu se leaga prea bine de cavitatea sa. In unele cazuri capatul osului se poate deplasa din locul sau, ulterior ajungandu-se la subtierea si uzarea acetabulului. Cat timp cainele este inca tanar, simptomele displaziei ar putea sa fie mai greu de sesizat.
Simptomele displaziei de sold la caini
- degradarea ariculatiei;
- activitate fizica scazuta;
- dificultate in miscare;
- extinderea muschilor umarului, pe picioarele din fata;
- musculatura slab dezvoltata;
- solduri proeminente;
- manifestarea durerii localizate în partea posterioară (datorită eroziunii cartilajului șoldului sub acțiunea osteoartritei);
- refuzul de a se juca , de a urca în mașină, de a merge la plimbare;
Aceste simptome sunt mai greu de depistat la pui, decat in cazul in care este vorba despre o displazie severa.
Cum se poate trata displazia la caini
Primul lucru care trebuie facut, dupa observarea acestor simptome, este vizita la medicul veterinar. Acolo se pot face radiografii care pot arata gradul de severitate.
Displazia de sold la caini presupune doua tipuri de tratament
- chirurgical;
- tratament conservator – este un tratament bazat pe adminstrarea de antiinflamatoare si condroprotectoare. In plus mai exista inca 2 proceduri si anume: fizioterapia canina si acupunctura. Acestea sunt mai putin dureroase si sunt folosite destul de des de catre medici. Ele contribuie la o gestionare mai buna a afectiunii.
